Ce să mănânci în Creta: preparate tradiționale pe care merită să le cunoști

Bucătăria cretană se sprijină pe puține ingrediente, dar foarte bune: ulei de măsline, legume de sezon, leguminoase, brânzeturi de oaie și de capră, ierburi de munte și, mai rar, carne. Multe preparate s-au născut în casele din sate, iar fiecare familie are versiunea ei, așa că nu te mira dacă întâlnești același nume cu rețete ușor diferite de la o tavernă la alta.
Iată preparatele pe care cel mai bine ar fi să le recunoști într-un meniu, cu numele lor în greacă, ca să le identifici mai ușor.
Pentru început: preparate de împărțit
În Creta se comandă pentru mijlocul mesei, iar aceste preparate deschid de obicei masa.
Dakos (ντάκος)
Este probabil cel mai cunoscut aperitiv al insulei. Baza este paximadi, o pâine de orz coaptă de două ori până devine tare, care se umezește puțin și se acoperă cu roșie rasă, brânză (mizithra, xinomizithra sau feta), ulei de măsline și oregano. Pâinea se înmoaie treptat cu zeama roșiei, așa că nu e bine să o lași prea mult timp pe masă.

Horta (χόρτα)
Verdețuri fierte, sălbatice sau din grădină, asezonate cu ulei și lămâie. Ce ajunge în farfurie depinde de anotimp: în lunile răcoroase este frecvent stamnagathi (σταμναγκάθι), o cicoare spinoasă foarte apreciată pe insulă, iar vara sunt mai des întâlnite vlita (βλίτα), frunze de amarant. Este un preparat umil, dar dintre cele mai cretane.
Kalitsounia (καλιτσούνια)
Plăcințele din aluat umplute cu brânză proaspătă, de obicei mizithra sau anthotyros, uneori cu mentă sau cu ierburi. Există variante sărate și dulci, cu miere deasupra, iar forma se schimbă în funcție de zonă: închise în semilună sau deschise ca o steluță, cu brânza la vedere. Sunt tipice de Paște, deși se găsesc tot anul.
Sfakianes pites (σφακιανές πίτες)
Vin din Sfakia, în sud-vestul insulei. Sunt turte foarte subțiri cu mizithra înăuntru, care se fac la tigaie aproape fără grăsime și se servesc cu miere de cimbru. Merg și ca desert, și la micul dejun; vorbim despre ele în articolul nostru despre micul dejun în Creta.
Preparate din bucătăria tradițională
Boureki (μπουρέκι)
Tipic zonei Chania: straturi subțiri de cartofi și dovlecei cu mizithra și mentă, coapte încet. Vara, unii adaugă roșii, și există variante cu aluat și fără.
Chochlioi boubouristi (χοχλιοί μπουμπουριστοί)
Melci, unul dintre cele mai caracteristice preparate ale insulei. Se așază cu gura în jos într-o tigaie încinsă, cu sare și ulei, și se termină cu oțet și rozmarin. Explicația cea mai răspândită este că numele face referire la acest mod de a-i găti, „cu gura în jos”, deși unii îl leagă de sfârâitul tigaii. Se culeg după ploi și sunt deosebit de populari în timpul Postului Mare ortodox, pentru că se consideră compatibili cu postul.

Gamopilafo (γαμοπίλαφο)
„Orezul de nuntă”. Se fierbe în supa în care au fiert mielul sau capra și se termină cu unt de staka și lămâie, până devine cremos și lucios. În mod tradițional se servește la nunți și sărbători, așa că nu apare întotdeauna în meniu. Dacă îl vezi, comandă-l.
Staka (στάκα)
Nu este un preparat, ci un produs lactat: smântâna din laptele de oaie sau de capră, fiartă cu puțină făină și sare. Din ea se obține și un unt, stakovoutyro. Este foarte consistentă și se mănâncă, de exemplu, cu ouă prăjite.
Apaki (απάκι)
Carne de porc marinată în oțet și afumată cu ierburi și lemne aromatice, precum salvia sau cimbrul. Se servește felii sau sotată, adesea ca meze pentru a însoți raki-ul.
Antikristo (αντικριστό)
Miel, și uneori ied, fript în bucăți mari înfipte în țăruși în jurul focului, nu deasupra lui, timp de ore întregi. Este o tradiție a păstorilor de munte și necesită timp și spațiu, așa că nu toate tavernele îl oferă.
Brânzeturile Cretei
Brânza apare la aproape fiecare masă. Acestea sunt cele pe care le vei vedea cel mai des:
- Graviera (γραβιέρα): brânză maturată, în principal din lapte de oaie. Graviera din Creta are denumire de origine protejată. Se mănâncă singură, prăjită sau cu miere.
- Mizithra (μυζήθρα): brânză proaspătă din zer, fină, cu o textură care amintește de urda proaspătă. Există și o variantă maturată și uscată.
- Anthotyros (ανθότυρος): din aceeași familie cu mizithra; se consumă proaspătă sau, odată uscată, rasă.
- Xinomizithra (ξινομυζήθρα): moale și acidulată, tot cu denumire de origine protejată. Este frecventă pe dakos.
În estul insulei, zona Sitia are propria brânză moale cu denumire de origine, xigalo (ξίγαλο Σητείας). Dacă mergi într-acolo, în excursia la Sitia și palmierii de la Vai, caut-o.
Sezon și regiune: ce se schimbă
Bucătăria cretană urmează îndeaproape calendarul. Legumele se schimbă de la o lună la alta, preparatele la cuptor de vară conțin roșii, dovlecei sau vinete, iar melcii și o bună parte din verdețurile sălbatice apar mai ales în lunile ploioase. De aceea, meniurile scurte și preparatele zilei sunt de obicei cea mai bună alegere.
Există și diferențe de la o zonă la alta. Boureki și bougatsa cu mizithra se asociază cu Chania, pites cu Sfakia, iar xigalo cu Sitia. Faptul că un preparat nu se află într-o tavernă din Agios Nikolaos nu înseamnă că nu e cretan: poate fi din altă parte a insulei sau din alt moment al anului.
Cum comanzi
- Comandă mai multe feluri de împărțit: așa guști mai multe lucruri.
- Întreabă ce se găsește azi. Mâncărurile gătite ale zilei (μαγειρευτά, mageirefta) sunt de obicei cele mai de casă.
- Nu te teme de ulei. Este baza tuturor; dacă vrei să afli mai multe, citește articolul nostru despre uleiul de măsline din Creta.
- Lasă loc pentru final. În multe taverne, masa se încheie cu puțin raki și ceva dulce.
Iar pentru a alege unde să te așezi, ai ghidul nostru pentru a alege o tavernă în Agios Nikolaos.
Înainte să te așezi la masă
Nu e nevoie să guști totul într-o singură călătorie. Începe cu un dakos, niște horta și niște kalitsounia, întreabă ce este de sezon și lasă restul să vină în funcție de zile și de locuri. Meniurile se schimbă de-a lungul anului, așa că, dacă un nume nu-ți spune nimic, întreabă ce conține.

