Cum să alegi o tavernă în Agios Nikolaos

În Agios Nikolaos sunt mese pretutindeni: în jurul lacului, în port, în fața plajei Kitroplatia și pe străzile care urcă spre centru. Cu atâta ofertă, alegerea locului unde să mănânci poate fi lucrul cel mai greu al zilei. Acestea sunt reperele la care ne uităm noi și pe care le dăm de obicei celor care ne întreabă.
Uită-te cine mănâncă
Semnul cel mai de încredere rămâne clientela. Dacă într-o tavernă sunt familii grecești, grupuri de prieteni sau oameni din localitate, ești pe drumul cel bun.
Ține însă cont de orar. În Grecia se prânzește târziu, pe la două sau trei, iar cina se servește și mai târziu: de la nouă încolo și, vara, adesea după zece. O tavernă pe jumătate goală la șapte seara nu spune nimic; una plină de localnici la zece și jumătate, da.
Zonele cele mai turistice își adaptează programul și servesc mai devreme, așa că, dacă preferi să cinezi devreme, nu vei avea probleme. Pe de altă parte, în unele locuri bucătăria se închide mai devreme decât te-ai aștepta, mai ales în afara sezonului, așa că nu te lăsa pe ultima sută de metri.
Un meniu scurt este de obicei un semn bun
Un meniu scurt, cu preparate care se schimbă de la o zi la alta, indică de obicei mâncare gătită pe loc și produse de sezon. Fii atent la:
- Table cu cretă sau meniuri scrise de mână cu preparatele zilei.
- Mâncăruri gătite ale zilei (μαγειρευτά, mageirefta): preparate la oală, făcute dimineața. În unele taverne ești invitat să le vezi în bucătărie înainte de a alege.
- Produse de sezon. Dacă meniul oferă același lucru iarna și în august, e probabil că o parte din produse sunt congelate. În Grecia este obișnuit ca produsele congelate să fie marcate în meniu cu un asterisc; merită să te uiți, mai ales la pește și fructe de mare.
Un meniu lung, cu fotografii și în mai multe limbi, nu înseamnă automat că se mănâncă prost, dar înseamnă că e bine să te uiți mai atent la celelalte semne. Iar dacă nu există meniu, întreabă direct: „Τι έχετε σήμερα;” (ti échete símera?, „ce aveți astăzi?”).
Fiecare local, cu specialitatea lui
Nu totul este „tavernă”. Dacă știi denumirile, înțelegi mai bine la ce să te aștepți:
- Taverna (ταβέρνα): bucătărie casnică variată, cu aperitive, mâncăruri gătite și grătar.
- Psarotaverna (ψαροταβέρνα): specializată în pește și fructe de mare.
- Psistaria (ψησταριά): grătar, mai ales de carne.
- Mezedopoleio (μεζεδοπωλείο) sau rakadiko (ρακάδικο): porții mici de împărțit, servite împreună cu raki. Rakadiko este un obicei foarte cretan.
- Kafeneio (καφενείο): cafeneaua tradițională, pentru o cafea grecească sau un raki cu ceva de ronțăit.
Peștele proaspăt se vinde la greutate
În tavernele de pește este obișnuit ca peștele proaspăt să fie ales întreg și plătit la kilogram. Prețul pe kilogram apare în meniu sau ți-l spun ei, dar nota finală depinde de cât cântărește exemplarul tău. Ca să eviți surprizele:
- Alege exemplarul și cere să fie cântărit în fața ta.
- Întreabă cât va costa exemplarul respectiv, înainte de a fi gătit.
- Dacă nu știi ce mărime să ceri, spune câți sunteți și cere un sfat.

Oferta depinde de vreme și de sezon: sunt zile în care nu se iese la pescuit și specii care se găsesc doar în anumite luni. Faptul că într-o zi nu au ceea ce căutai este, într-un fel, un semn bun.
Comandatul în stil grecesc: totul în mijlocul mesei
În Grecia se împarte. Lucrul obișnuit este să comanzi mai multe aperitive și un fel principal pentru mijlocul mesei, iar fiecare să guste din toate. Dacă nu știi de unde să începi, în articolul nostru despre ce să mănânci în Creta explicăm cele mai tipice preparate.
Pâinea ajunge de obicei la masă fără s-o ceri și, în multe locuri, se percepe o mică sumă de persoană pentru pâine sau pentru tacâmuri. De obicei apare în meniu; dacă ai dubii, întreabă.
Nici nu e nicio grabă: este rar să ți se aducă nota fără s-o ceri. Când vrei să plătești, e de ajuns să spui „to logariasmó, parakaló” (nota de plată, vă rog).
Finalul: raki și ceva dulce
În multe taverne cretane, la sfârșitul mesei ajunge pe masă o carafă mică de raki (numit și tsikoudiá) și ceva dulce, precum fructe, iaurt cu miere sau un dulce de casă, fără să fie taxat. Este un gest de ospitalitate numit în greacă kérasma.

Este un obicei foarte răspândit, dar nu o obligație: nu toate localurile îl respectă și nu spune nimic despre calitatea mâncării. Dacă nu bei alcool, poți refuza raki-ul cu politețe. Dacă vrei să afli mai multe despre această băutură spirtoasă, citește articolul nostru despre vinurile și raki-ul din Creta.
Plata și bacșișul
Bacșișul nu este obligatoriu în Grecia. De obicei se rotunjește nota sau se lasă în jur de 5–10 % dacă ai rămas mulțumit. Câteva lucruri utile:
- Mai bine în numerar. Multe terminale de card nu permit adăugarea bacșișului, așa că cel mai simplu este să plătești cu cardul și să lași câteva monede sau o bancnotă pe masă.
- Verifică nota. Dacă include deja o taxă de serviciu, bacșișul suplimentar este opțional.
- Pâinea sau tacâmurile nu sunt bacșiș, chiar dacă apar pe notă.
Unde să cauți în Agios Nikolaos
- Lacul Voulismeni: înconjurat de restaurante, cu o atmosferă aparte seara. Îți povestim în articolul nostru despre lac.
- Portul și Kitroplatia: mese lângă mare. De la pensiune, Kitroplatia se află la un minut pe jos, iar portul, la trei.
- Străzile din spate: de îndată ce te îndepărtezi una sau două străzi de faleză, e ușor să găsești localuri mai simple și cu mai multă clientelă locală.
- Satele din apropiere: tavernele din satele din interior merită o ieșire; în articolul nostru despre Kritsa și împrejurimi ai un bun pretext.
Ca să încheiem
La urma urmei, cel mai bine este să te încrezi în ceea ce vezi: localnici, preparatele zilei și o atmosferă liniștită. Programul, prețurile și ceea ce oferă fiecare local se schimbă în funcție de sezon, așa că nu ezita să întrebi înainte de a te așeza. Iar în plin sezon, dacă vrei să cinezi la o masă lângă apă, e bine să rezervi sau să ajungi din timp.

