Sari la conținut
Blog

Lacul Voulismeni: istorie, legende și locuri în care să te bucuri de el

Bărci de pescuit pe lacul Voulismeni noaptea, cu o mică capelă luminată și cu luminile malului reflectate în apă

Ieși din pensiune, mergi vreo șase minute (450 de metri) și ajungi în inima orașului Agios Nikolaos: lacul Voulismeni. Aici aproape nimeni nu-i spune pe numele complet; pentru oamenii din oraș este pur și simplu „Límni”, lacul. Are în spate mai multă istorie decât pare.

Un lac în mijlocul orașului

Este aproape rotund, cu un diametru de aproximativ 137 de metri. Pe un mal sunt case, terase și un cheu unde acostează bărcile de pescuit; pe celălalt, un perete de stâncă aproape vertical, acoperit de vegetație. Un canal îngust îl leagă de port, iar prin el intră și iese apa mării.

Lac rotund și liniștit care oglindește un perete de stâncă acoperit de vegetație, cu bărci de pescari la chei

Originea lui este geologică, nu vulcanică, deși multă vreme s-a crezut contrariul. Geologii îl explică drept o dolină: cu milioane de ani în urmă, un curs de apă subteran a săpat o cavitate în roca calcaroasă, tavanul s-a prăbușit până la urmă, iar golul s-a umplut cu apa unui izvor. Peretele de stâncă pe care îl vezi este, de fapt, abruptul unei falii.

Cât de adânc este?

Cifra pe care o vei vedea repetată aproape peste tot este de 64 de metri. Este cea măsurată de marinarul britanic Thomas Spratt la mijlocul secolului al XIX-lea, când cartografia coasta Cretei. În anul 2000, un studiu subacvatic comandat de Universitatea din Atena, primul de acest fel, a măsurat o adâncime maximă de aproximativ 49 de metri; diferența se atribuie faptului că s-a desprins o parte din peretele lacului.

Oricare ar fi cifra, este multă adâncime pentru un lac atât de mic, iar asta explică o bună parte din poveștile care se spun despre el.

De la „lacul puturos” la adăpost pentru bărci

Timp de secole, lacul a fost alimentat de un izvor și se scurgea în mare printr-un pârâiaș. Când izvorul a încetat să curgă, apa a stagnat și a început să miroasă urât, până într-acolo încât i se spunea Vromolimni, „lacul puturos”.

Soluția a venit la sfârșitul anilor 1860, când guvernatorul otoman al zonei a dat ordin să se sape un canal spre mare, pentru a reînnoi apa. Canalul a fost dragat și lărgit de mai multe ori, iar la începutul secolului al XX-lea armata franceză a construit unul mai lat. Podul de beton pe care îl traversezi astăzi pentru a merge de la lac la port este din 1954.

Numele actual, Voulismeni, este de obicei tradus prin „scufundată”.

Legendele

Un lac atât de adânc, cu pereți aproape verticali și chiar în centrul orașului, nu putea să nu adune povești. Acestea sunt cele care se spun cel mai des și e bine să le iei ca ceea ce sunt: legende.

  • Lacul fără fund. Multă vreme s-a crezut că nu are fund. Măsurătorile din secolul al XIX-lea și studiile ulterioare îl contrazic, dar faima a rămas.
  • Baia zeițelor. Potrivit tradiției, zeița Atena se scălda în apele lui; unele variante o adaugă și pe Artemis.
  • Legătura cu Santorini. S-a spus că lacul este craterul unui vulcan stins și că este legat pe sub pământ de Santorini. Ideea a prins putere în 1956, când un cutremur puternic din Marea Egee, pe care mulți l-au pus atunci pe seama vulcanului, a coincis cu perturbări ale apei lacului. Geologia nu susține nici una, nici alta.
  • Ce ascunde fundul. O altă poveste spune că, la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, armata germană ar fi aruncat în lac arme și vehicule. Nu au fost găsite niciodată.
  • Cousteau. Cea mai repetată: că nici oceanograful Jacques Cousteau n-a reușit să găsească fundul. Există variante pentru toate gusturile (că s-a scufundat, că a renunțat pentru că era periculos) și niciuna nu este bine documentată. Și noi o povestim, dar ca ceea ce este: o poveste bună de spus la masă, după cină.

Locuri în care să te bucuri de el

Terasele de pe mal

În jurul lacului sunt cafenele și restaurante cu mesele aproape la nivelul apei. Dimineața este un loc bun pentru o cafea liniștită; seara și noaptea, atmosfera se schimbă complet. Dacă ești nehotărât unde să te așezi, îți pot fi de folos sfaturile noastre pentru alegerea unei taverne.

Mese și scaune din lemn ale unei cafenele la marginea apei liniștite, în lumina blândă a dimineții, cu o ceașcă de cafea

Parcul de sus

Pe partea de sud, deasupra peretelui de stâncă, se află un mic parc de unde se văd lacul, orașul și golful. Este fotografia clasică din Agios Nikolaos, iar lumina blândă de dimineața devreme sau de la sfârșitul după-amiezii îi priește în mod deosebit.

Canalul și podul

Merită să te oprești o clipă pe pod ca să vezi bărcile trecând între lac și port. Chiar alături se află micul Muzeu de Artă Populară, cu țesături și broderii tradiționale; este deschis în funcție de sezon, așa că verifică programul înainte. De la lac sunt vreo trei minute pe jos până la port și la statuia Răpirii Europei.

O mică barcă de pescari trece pe sub un pod jos de beton, pe un canal îngust, spre un port

Noaptea

Cu luminile teraselor reflectate în apă și cu bărcile nemișcate lângă cheu, lacul pare alt loc. Îți povestim cum să te bucuri de acel moment în Agios Nikolaos noaptea.

Noaptea de Paște

Dacă te afli în Creta de Paștele ortodox, aici vei vedea un obicei foarte înrădăcinat: la miezul nopții de Sâmbăta Mare, după anunțul Învierii, se arde o efigie a lui Iuda pe o platformă în mijlocul lacului, în bubuit de artificii și petarde. O bună parte din oraș se adună în jurul apei, așa că e bine să ajungi din timp ca să găsești loc. Data se schimbă în fiecare an și nu coincide întotdeauna cu Paștele catolic.

Sfaturi practice

  • Ca să-l vezi în liniște, mergi devreme: la ora aceea e puțină lume, iar lumina e foarte bună pentru fotografii.
  • Ca să faci o baie, plaja Kitroplatia se află la câteva minute pe jos, foarte aproape de pensiune.
  • Ca să-l îmbini cu altceva, lacul se potrivește în orice plimbare: se află între port și centru și se leagă ușor de restul propunerilor noastre din ce să vezi în Agios Nikolaos.
  • Ai grijă la încălțăminte dacă urci în parc: se află mult mai sus decât malul.

Cel mai practic este să nu-i rezervi un moment anume, ci să treci pe lângă el de mai multe ori în timpul șederii tale: o cafea dimineața, priveliștea de sus într-o după-amiază și o cină lângă apă. Este atât de aproape de pensiune încât ajunge să facă parte din drumul spre aproape orice loc.

Mai multe din blog

Alege ce cookie-uri putem folosi. Poți schimba oricând această alegere din „Setări cookie-uri”, din partea de jos a paginii. Politica de confidențialitate și cookie-uri